Manastirile din Bucovina

Vizitati manastirile din Bucovina



Mai multe despre manastirile cu picturi exterioare si harti ale Bucovinei

Bucovina si manastirile cu picturi exterioare

Harta turistica a Bucovinei

În partea de nord-est a ţării, la graniţa cu ţinutul Herţei (Ucraina), se întinde Ţara de Sus a Moldovei, regiune istorico-geografică numită Bucovina – meleaguri molcom unduite în obcine paduroase, cu ape repezi şi câmpii roditoare de când se ştiu pământurile acestea omenite.
Construcţii ale secolului XV şi altele din veacul al XVI-lea au primit după 1530 un impresionant veşmânt de frescă exterioară la iniţiativa domnitorului Petru Rareş, a mitropolitului Grigorie Roşca, a boierilor Arbore şi Movileşti, frescă parietală de mare originalitate a temelor, puritate a desenului, precizie a detaliilor de influenţă locală, rafinament cromatic, ansamblu de pictură şi arhitectură de o valoare artistică excepţională.
Celebrul de acum albastru de Voroneţ ca şi verdele-roşu al Suceviţei, galbenul Moldoviţei, verdele Arborelui, roşul Humorului fac actul de bravură al picturii cu care zugravii au avut temeritatea să înfrunte firea, o natură ce parcă “… întreţine anume peisajul pentru a asigura un cadru corespunzător înfăptuirii omului”, cum avansa dr. André Lwoff, laureat al Premiului Nobel, continuând: “totul este atât de armonios că te dispune la o meditaţie ce-ţi dă impulsuri optimiste… În pridvorul fiecărui lăcaş din arhipelagul mânăstiresc, în Ţara de Sus cunoşti şi trăieşti împlinirea sentimentului liniştii…”.

Puternice nuclee de cultură şi creaţie artistică de la începuturile existentei lor, lăcaşurile Bucovinei îşi continuă menirea prin grija restauratorilor şi a obştilor călugăreşti ce le gospodăresc. Este şi motivul pentru care frescele exterioare ale bisericilor Humor (1535), Moldoviţa (1537), Arbore (1541), Voroneţ (1547), Suceviţa (1596), arhitectura şi pictura mănăstirilor Putna, Dragomirna, Râşca, Slatina, ale bisericilor Pătrăuţi, Bălineşti, Probota, Bogdana, bogatele muzee de artă medievală, frumuseţea peisajului şi a creaţiei artistice populare (arhitectură, port, datini), au concurat la decernarea distincţiei Mărul de Aur (Pomme d’Or) Bucovinei de către Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism (FIJET), au deteminat înscrierea tezaurului bucovinean în catalogul UNESCO Mari monumente ale lumii.

Mihai Ion Pascu

Manastiri pe harta Bucovinei

Orsova

Case din Orsova

Vedere din Orsova spre Cazanele Dunarii

Localitate pe malul lacului de acumulare Portile de Fier I, pe Dunare, intr-un golf al acestuia, stramutata pe terasele Cernei in urma formarii lacului.

Manastirea Sfanta Ana, Orsova

Manastirea Sf. Ana - Ctitorie a cunoscutului ziarist interbelic Pamfil Seicaru, cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul" , este asezata in imediata apropiata apropiere a orasului Orsova pe Dealul Mosului. Detine un pavilion cu spatii de cazare si un muzeu memorial.

Calimanesti-Caciulata

Vedere de la capatul nordic al statiunii Caciulata spre defileul Oltului

Calimanesti este un oras situat in partea central-sudica a Romaniei, pe malul drept al Oltului, la iesirea acestuia din Carpatii Meridionali, in Depresiunea subcarpatica Jiblea-Calimanesti, la altitudinea de 260-280 metri. Il gasim de-a lungul drumului european E15 A (DN 7) la 18 km nord de Ramnicu Valcea si la 81 km sud de Sibiu. Impreuna cu statiunea Caciulata, acesta alcatuieste statiunea Calimanesti-Caciulata, statiune deschisa in tot cursul anului.
Factorii de cura naturala sunt reprezentati de clima protectoare si izvoarele (descoperite in 1827) de ape minerale sulfuroase, clorate, bromate, cu sodiu, calciu, magneziu, in principal hipotonice, cu concentratie, compozitie chimica si temperatura variabile.
Prima mentiune documentara a localitatii apare in condica Manastirii Cozia, pe 20 mai 1388, cand prin documentul amintit, Mircea cel Batran primeste de la Nan Udaba "locul numit Calimanesti pe Olt", pe care acesta il inchina Manastirii Cozia.

Drumetie: Cabana Babele - Pestera Ialomicioara

Monumentul geologic Babele

Cabana Babele - Peştera Ialomicioarei -- marcaj crucea albastră, timp de parcurs 1 ½ h. Traseul este mai abrupt în prima parte, fiind necesară aici o atenţie crescută din cauza pietrelor ascuţite. În partea a doua, drumul este mai relaxant, pentru ca în ultima parte a traseului, după ce trecem de Hotelul Peştera, drumul să fie amenajat, cu trepte pe lângă un fir de apă.

Portiune de traseu spre Hotel Pestera

Manastirea Ialomicioara

Acest asezamant a avut o istorie deosebita, insasi prin situarea la intrarea in pestera care ii da si numele. Ctitorul a fost Mihnea cel Rau, in prima jumatate a secolului al XVI-lea, cand aici exista o biserica de lemn. Si acest schit a cunoscut multe pagube provocate de incendii, dar de fiecare data a fost reconstruit, intre anii 1819-1940. Ultimul incendiu din anul 1961 a fost devastator, distrugand intreaga cladire, incat nu a mai fost refacut schitul.
A aparut si o cladire noua- Pestera Cocora, la 300 m mai jos de gura pesterii, construita de ieromonahul Ieronim II, cu hramul Nasterea Maicii Domnului (1901). Si aceast nou asezamant a fost reconsolidat prin grija patriarhului Justinian (1961).

In anul 1991 s-a construit o noua biserica, iar la intrarea in pestera un complex de chilii.

Doar turla bisericii iese din Pestera Ialomicioara