Cetatea Noviodunum

Cetatea Noviodunum se afla in partea de NE a orasului Isaccea. Este situata pe malul Dunarii, in punctul „ Pontonul Vechi” sau „Eski Kale” (in lb. turca Cetatea Veche), pe un promontoriu inalt de circa 20 m.

Harta cu localizarea cetatii Noviodunum

Odata cu anexarea teritoriului dintre Dunare si Mare – Dobrogea – la provincia Moesia Inferior in perioada imparatului Vespasian, Noviodunum isi incepe evolutia economica, militara si urbana, ca baza principala a flotei romane de la Dunarea de Jos ( Classis Flavia Moesica ) , si sediu al altor unitati militare (detasamente ale leg. V Macedonica si, dupa mutarea acesteia in Dacia, la Potaisa in 167, ale leg. I Italica, leg. XI Claudia si al unitatii de Milites Primi Constantiniani), dar si ca punct terminus al drumului militar si comercial care traversa Dobrogea venind de la Marcianopolis si care intalnea aici drumul de limes, care urma malul drept al fluviului.

Recunoasterea oficiala a importantei asezarii si a statutului sau este data de ridicarea acesteia la rangul de municipium la sfarsitul sec. II e.n. .

In epoca Dominatului, Noviodunum ramane statie importanta de flota si sediu al leg. I Iovia Scythica in a carei sarcina cadea apararea granitei de nord a provinciei. Aici isi avea in continuare sediul prefectul flotei de la Dunarea de Jos, numita acum Classis Ripae Scythicae.

Ruine ale Cetatii Noviodunum

Descoperirile arheologice, din prima epoca a fierului, getica, elenistica, apoi pastrarea de catre romani a numelui de origine celtica mentionat in unele surse literare, ne arata ca asezarea romana a suprapus una getica.

Investigatiile arheologice au relevant existenta unei asezari deosebit de infloritoare in secolul al XI-lea, marcata de distrugerile populatiilor migratoare: pecenegi, uzi si cumani. Se pare ca in urma atacului cumanilor din 1095, locuirea extra muros inceteza, zona fiind ocupata de o necropola plana de inhumatie, unde s-au practicat inmormantari in secolul al XII-lea si inceputul secolului al XIII-lea. Locuirea in zona este reluata in primele decenii ale secolului al XIII-lea, dar nu pentru o perioada lunga de timp, datorita distrugerile provocate de tatari in 1242. Totusi, cercetarile arheologice din 2003 ne aduc argumente noi, ca asezarea civila a continuat sa fie locuita si dupa 1242, pana la cucerirea otomana de la inceputul secolului al XV-lea.

Sursa: www.noviodunum.ro

Turn al Cetatii Noviodunum

Vedere de pe partea superioara a cetatii spre Dunare

Cetatea Dinogetia

Cetatea Dinogetia este localizata pe partea de est a drumului ce leaga localitatile Garvan si 23 August.

Localizarea Cetatii Dinogetia pe harta (fata de orasul Galati)

Planul general al sitului Dinogetia de pe popina Bisericuta

Planul cetatii Dinogetia

Planul cladirii bailor romane

Ruine ale bailor romane

Dinogetia a fost o asezare antica fortificata cu zid de aparare, situata pe un promontoriu stancos din malul dobrogean al Dunarii, in zona cotului dintre gurile Siretului si Prutului.

Numele ei este autohton (getic), fiind amintit prima data in sec. II e.n. de geograful Ptolemeu si a fost pastrat si transmis de romani si bizantini.

Turn de aparare reconstruit

Turn de aparare original

Sapaturile arheologice incepute in 1939 si reluate pe scara mare in 1949, au avut ca prim scop descoperirea asezarii medievale timpurii (sec. X-XII), ale carei urme se afla deasupra ruinelor cetatii romano-bizantine (sec. IV-VI e.n.), cercetarea acestora din urma continuand. S-a constatat ca asezarea a fost inconjurata cu zid de aparare din piatra legata cu mortar inca de la venirea in regiune a romanilor (sec. I e.n.).

Dovezi de cultura materiala aflate pe aceasta insula stancoasa (popina) si in imprejurimi, atesta inceputurile vietuirii omenesti aici inca din epoca pietrei slefuite.

La baza depunerilor romane s-au gasit resturi de cultura materiala getica. Insusi numele Dinogetia arata existenta unei asezari bastinase mai vechi decat cetatea romana.

Populatia getica a fost supusa de romani in sec. I e.n.. Diferite forme de civilizatie descoperite arata o perioada de inflorire in sec. II-III e.n..

La sfarsitul sec. III si inceputul sec. IV e.n., in cadrul reformelor imparatilor Diocletian (284-305) si Constantin cel Mare (306-337), cetatea Dinogetia este reconstruita din temelii cu ziduri groase de cca. 3 m, in acest punct strategic ce facea parte din lantul de fortarete menite sa pazeasca frontiera imperiului pe malul drept al Dunarii de Jos.

Ruine ale cetatii Dinogetia

Mari refaceri de constructii au avut loc in timpul imparatilor Anastasius I (491-518) si Iustinian (527-565). Fortificatia a fost parasita in vremea impararului Mauriciu Tiberiu (582-602), in urma atacurilor repetate ale slavilor si avarilor. Dupa aceea viata aici a scazut mult in intensitate.

In anul 971, in urma alungarii cneazului Sviatoslav al Kievului de catre Ioan Tzimiskes, imparatul Bizantului (969-976), granita imperiului revine la Dunare, iar cetatea Dinogetia isi reia rolul de paza la frontiera.

Ruinele din cetate sunt nivelate, poarta cea mare si zidul de incinta refacute. Populatia de pe intreaga popina locuia in sec. X-XII in bordeie si se ocupa cu pescuitul, agricultura, cresterea vitelor si vanatoarea si avea legaturi diverse cu marile centre ale vremii in frunte cu Constantinopolea si Kievul.

In mijlocul asezarii se inalta cladirea unei bisericute care se pare ca a dat si numele actual al popinei.

Viata avea sa continue pe popina pana catre sfarsitul sec. al XII-lea.

Locatia altarului din fosta bisericuta

Fosta intrare in bisericuta

Cetatea de la Poienari

Cetatea de la Poienari

Vedere de la Cetatea Poienari inspre Curtea de Arges

Ziduri interioare din Cetatea lui Vlad Tepes

Cetatea este situata langa soseaua Curtea de Arges - Vidraru pe o stanca abrupta ce se inalta la peste 200 metri deasupra Cheilor Argesului.
A fost construita de Vlad Tepes. Initial, aici se afla doar un turn, in jurul caruia, mai tarziu, avea sa se ridice cetatea. S-a construit direct pe stanca, folosindu-se o tehnica bizantina veche - zidurile pe latura sudica au intre 2,70 si 3,00 metri grosime. Ridicarea turnului s-a facut in prima parte a secolului al XIV-lea. Traditia si o serie de consemnari in cronicile scrise de-a lungul timpului confirma ca Vlad Tepes, pentru construirea cetatii sale de la Poienari, a folosit raufacatorii din temnite, adusi de la Targoviste.

Intrarea in Cetatea Poienari

Ziduri exterioare ale Cetatii Poienari

Odorheiul Secuiesc - obiective turistice

Harta orasului Odorheiul Secuiesc

Cetatea Szekely Tamadt

Cladirea gimnaziului romano-catolic

Cladirea parohiei romano-catolice

Cladirea Scolii Pedagogice Benedek Elek

Colegiul reformat

Primaria: Edificiul a fost construit în stil eclectic după proiectul lui Stehl Otto, în perioada 1895-96. În capătul curţii interioare se află sala mare, frumos ornată. Pe această suprafaţă se ridica odinioară centrul Scaunului Odorhei, construit de primjudecătorul regal, baron Dániel István.

Ruinele de pe dealul Budvár: Cetatea Bud a fost construită la cumpăna secolelor XI-XII pe un platou de 1,25 hectare, situat la 625 m înălţime, marginit în trei părţi de prăpăstii stâncoase şi accesibil doar printr-o şa. Pe suprafaţa acoperită de pădure se pot distige şi astăzi aliniamentele şanţurilor şi digurilor de pământ. Săpăturile arheologice au dovedit că pe acest platou au trăit oameni din epoca de piatră. Au fost scoase la iveală cioburi din vase de lut. Arheologii au ajuns la concluzia, că cetatea a fost folosită pînă în sec.al XIII-lea ca turn de observaţie, de unde în caz de pericol se dădeau semnale turnului de pe muntele vecin prin aprinderea unor torţe uriaşe. Se presupune că cetatea a fost distrusă de tătari în anul 1241. Conform legendei numele cetăţii se trage de la Buda, fratele regelui hunilor Attila, care a construit-o.

Biserica greco-catolica

Biserica Ortodoxa

Biserica reformata: Biserica reformată din centrul oraşului s-a construit între anii 1780-81. Pe acoperiş şi astăzi este vizibilă inscripţia KG 1781, care înseamnă anul terminării construcţiei şi iniţialele lui Kis Gergely, căruia se datorează ridicarea bisericii. În 1783 se cumpără clopotele, iar în 1874 se montează ceasul din turn. În părculeţul de lângă biserică se află statuia lui Orbán Balázs.

Biserica Romano-Catolica: Prima biserică a catolicilor construită în sec al XIV-lea a fost distrusă pe timpul năvălirii tătarilor din anul 1661. Actuala biserică s-a construit între anii 1787 şi 1793. Proiectul iniţial prevedea două turnuri, dar a fost construit doar unu. Biserica cu trei nave are o lungime de 38 m şi o lăţime de 18 m. Altarele au fost realizate de sculptorul clujan Hoffmayer Simon (1740-1800). Altarul principal este străjuit de patru statui în mărime naturală, ai sfinţilor iezuiţi. Amvoul este decorat cu reliefuri, orga s-a construit în anul 1879, iar în 1790 a fost turnat clopotul cel mare. Cele cinci altare de marmură au fost realizate în perioada 1906-1912.

Biserica si manastirea franciscana: In sec al XVI-lea călugării franciscani şi-au găsit primul adăpost în Cetatea Atacată de Secui, iar în 1705 s-au mutat în oraş. Între 1721 şi 1779 au construit biserica şi mănăstirea din centrul oraşului. Edificiul cu două turnuri (cunoscut sub numele de biserica călugărilor) având o lungime de 36 m, lăţime de 17 m, şi înălţimea de 14 m are şapte altare, o orgă de 200 de ani, iar în turnul estic se află două clopote. În mănăstire timp de 143 de ani (1784-1927) a funcţionat o şcoală elementară. După al II-lea război mondial a fost folosit ca depozit, iar mai târziu transformat în internat. Interzicerea ordinului din 1951 a însemnat sfârşitul acestei confesiuni. Din 1990 mănăstirea a fost cedetă pentru 25 de ani surorilor franciscane. Azi biserica este romano-catolică.

Capela Jezus: Micuţa capelă (3,5 x 3,5 m), datează din sec. XIII, fiind reconstruită în sec. al XVI-lea. Tavanul original din 1677 se păstrează la un muzeu din Budapesta, ceea ce se vede în capelă, tavanul din casete pictate, este o copie fidelă a originalului. Acoperişul construcţiei şi al gardului este din şindrilă. Legenda spune, că vis-a-vis se afla cetatea Bud, care a fost distrusă de tătari în anul 1241. Odată secuii hăituiţi de tătari s-au refugiat printre ruinele cetăţii, de unde săgeata trimisă în numele lui Isus de un tânăr, s-a oprit în inima hanului, care se odihnea în faţa cortului. În acel loc a fost ridicată capela Inima lui Isus. Deasupra intrării pe zidul înconjurător se poate citi cifra 1771.

Casa memoriala Tompa Laszlo

Muzeul Haaz Reszo: Muzeul fondat de prof. Haaz Rezso a avut la bază o colecţie din 1772, a colegiului reformat din localitate. Are secţie de etnografie, istorie şi arheologie, artă plastică, ştiinţele naturii, numismatică. Sunt expuse materiale despre activitatea celor 17 bresle existente în sec. XVI-XIX; textile, dantele, obiecte din lemn, ceramică, colecţie de mineralogie, botanică şi faună. Sunt şi 7 unelte bizantine, din care 5 sunt unicate în ţară.Muyeul se mândreşte şi cu o bibliotecă de 80 000 de volume.

Orasul Odorheiul Secuiesc - scurt istoric

Prima atestare a oraşului datează din 1301 cu numele de Uduord. Denumirea oraşului indică faptul că executorul secuilor îşi avea aici sediul.

Se presupune că localitatea a fost oraş liber înainte de secolul al XIV-lea. În anul 1357 aici s-a ţinut prima Dietă a secuilor. Cetatea din oraş a fost edificată în anul 1492 cu folosirea materialelor de construcţie ale unei mănăstiri. Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, a luat în stăpânire cetatea după ce a câştigat o bătălie cu secuii. Între anii 1562 şi 1565 Principatul Transilvaniei a finanţat construirea noului castel Székelytámadt (textual, "a atacat secuiul"), ceea ce a fost interpretat ca o umilinţă adusă secuilor înfrânţi în bătălia cu trupele princiare. Secuii au distrus acest castel în anul 1599, când au luptat alături de voievodul Mihai Viteazul. Reconstruirea lui a fost ordonată numai după anul 1621 de noul principe Gabriel Bethlen. În 1616 paşa Ali l-a ars din temelii, iar în 1704 generalul Tiege l-a jefuit. În cele din urmă a fost demolat parţial de secui, la ordinul lui Lőrinc Pekry, care l-a recucerit. De atunci se numeşte Csonkavár ("castelul trunchiat") şi a dăinuit până în zilele noastre.

Oraşul a fost scutit de plata impozitului în 1558 de regina Isabella.

În anul 1876 a devenit reşedinţa comitatului Odorhei, care a luat fiinţă prin unirea a trei scaune secuieşti. În perioada interbelică a fost reşedinţa judeţului Odorhei.

În parcul din central din Odorheiul Secuiesc

Orasul Targu Secuiesc - Obiective turistice

Centrul istoric: Centrul de formă ovală, care a fost şi piaţa oraşului, are un stil unic în Europa: din el ies în forma razelor soarelui aşa-numitele "udvarterek" (în traducere aproximativă "curţi"), nişte stăduţe înfundate (în oraş există 72 asemenea "străduţe"). Acestea au luat fiinţă odată cu dezvoltarea oraşului, cănd familiile de meştesugari au început să construiască în grădinile din spatele clădirilor principale (care dădeau spre centru) alte case, cu acces uşor în piaţă. Pe ultimul teren construibil au fost ridicate case în aşa fel încât să blocheze accesul din afara pieţei. Accesul în centru se face prin patru străzi de la "colţul" pieţii. Începând cu deceniul al optulea al secolului 19, casele mici, de lemn, ale meşteşugarilor au fost înlocuite treptat de casele din piatră, etajate, ale negustorilor. Imaginea panoramică a oraşului reflectă centrul mic, îngust, datorat aglomerării caselor.

Primăria oraşului: În colţul nord-vestic al centrului este aşezată clădirea cu două etaje a Primăriei. A fost ridicată în 1907 pentru Casa de economii şi ajutor. Destinaţia clădirii s-a schimbat de-a lungul timpului. În 1945 a devenit sediul partidului comunist. Până în decembrie 1989 se afla şi Consiliul Popular. Astăzi este sediul administraţiei locale.

Pe latura nord-vestică a centrului istoric se află Casa de Cultură a oraşului, construită în anii 1903-1904. Are o sală de teatru cu 500 de locuri şi o sală de conferinţe de 200 de locuri; pe lângă acestea, clubul, spaţiile expoziţionale, galeria permanentă şi sălile de repetiţii asigură activitatea ei variată. Aici este sediul teatrului popular "Boér Géza", al universităţii populare, al formalţiei de dansuri populare "Vigadó" şi al asociaţiei de cultură Molnár Józsiás". Se asigură şi ateliere de lucru " celor cinci artişti plastici ai oraşului şi unui sculptor popular în lemn.

La sfârşitul secolului trecut, pe partea vestică a centrului istoric s-a reconstruit sau renovat aproape fiecare casă potrivit stilului secesionist caracteristic epocii. Şirul clădirilor vestice este încheiat de biserica reformată. Lângă ea începe strada Gábor Áron, care duce la Braşov, dinspre centru înspre sud-vest. În capul străzii se înalţă biserica reformată, clădită în 1907, iar la capătul străzii casa, marcată cu placă memorială, a lui Turóczi Mozes, unde s-au turnat tunurile pentru revoluţia din 1848-1849. În piaţeta din faţa casei s-a ridicat bustul lui Turóczi Mozes, realizat de sculptorul Vetró András în 1993.

Muzeul Breslelor: Muzeul oraşului Târgu-Secuiesc a fost inaugurat în primăvara anului 1972 în clădirea fostei primării. În sălile destinate meşteşugarilor tradiţionali (olari, cizmari, pantofari, tăbăcari, cojocari, fierari, lăcătuşi, turtari, pălărieri, croitori şi tâmplari) pot fi văzute unelte, produse şi instalaţii ale atelierelor acestor meşteşugari.

Pe lângă exponatele realizate din truda meşteşugarilor, se păstrează în fiecare sală documente scrise, steaguri, lăzi, table ale diferitelor bresle şi asociaţii meşteşugăreşti

Expoziţia cu caracter istoric ilustrează dezvoltarea economico-socială a oraşului. Documentele revoluţiei de la 1848-1849 au fost aşezate într-o sală separată. În sălile destinate artei plastice se organizează expoziţii periodice din lucrările artiştilor invitaţi.

O notă distinctă a colectiilor muzeale o constituie cele aproape două sute de păpuşi, majoritatea îmbrăcate în port popular unguresc. Din punctul de vedere al răspândirii teritoriale sunt reprezentate aproape toate tinuturile din Ardeal, iar temporal acoperă aproximativ un secol, constituind o valoare etnografică inestimabilă. În imaginea alăturată, portul popular străvechi din Turia.

Biserica Romano-Catolică: Construcţia barocă a bisericii catolice a fost începută în 1701 , pe locul bisericii de lemn, mutată din Estelnic. Piatra de temelie a fost depusă în 1722, construcţia ei a durat peste şapte decenii. A fost sfiniţită în 1796 în onoarea Sfintei Treimi. De atunci a fost de mai multe ori deteriorată de cutremure, distrusă de incendii. A fost renovată integral în 1996. În cripta de sub sacristie se odihnesc rămăşiţele pământeşti ale dreptcredinciosului şi fondatorului de şcoală Nagy Mózes.

Biserica Reformată-Calvină: Aspectul centrului istoric al oraşului este definit de masiva Biserică Reformată-Calvină, una din cele mai mari biserici din Ardeal (cu o capacitate de 1.000 de locuri). A fost ridicată în stil baroc şi neoclasicist între 1770-1782, pe fundamentul unei bisericuţe de lemn de la începutul secolului al XVII-lea. A fost o biserică fortificată. În timpul marelui incendiu din1834 s-au distrus turlele şi structura acoperişului, fiind reconstruite în patru ani, iar turla de la intrarea vestică s-a ridicat în 1846. Pe această turlă este instalată anetena postului de radio "Siculus". Prima orgă a bisericii a fost realizată în 1757 de un meşter necunoscut. Orga din imagine, cea de azi, datează din 1861, fiind opera vestitului constructor de orgi, Kolonics Istvân, stabilit în oraşul nostru.

Curţile oraşului: Târgu-Secuiesc are un centru caracteristic, unic şi pe plan naţional. Din piaţa de altădată răsar în toate direcţiile şiruri de case aşezate una lângă alta.
Terenul îngust dintre case a fost folosit drept curte de familiile locatare, de aceea au primit numele acestora. Curţile erau cândva închise, azi majoritatea sunt deschise, devenind străzi.

Balcoanele din fier forjat au fost realizate la sfârşitul secolului trecut, au ornat casele negustorilor, respectând stilul epocii

Parcul din centrul orasului Targu Secuiesc

Centrul orasului Targu Secuiesc

Orasul Alba Iulia - Obiective turistice

Cetatea bastionara din Alba Iulia a fost ridicata între anii 1714-1738, fiind considerata cea mai reprezentativa fortificatie bastionara de tip Vauban din tara noastra. Planul cetatii a fost întocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului Stefan de Steinville, completata apoi de generalul Weiss. Lucrarile propriu-zise la fortificatia de la Alba Iulia au început la 4 noiembrie 1715, când s-a pus piatra de temelie a bastionului Carol, dedicat împaratului, situat pe latura de nord a cetatii.

Catedrala Incoronarii din Alba Iulia

Catedrala ortodoxa, cunoscuta si sub numele de Catedrala Încoronarii, constituie expresia artistica a unitatii noastre nationale realizata prin actul din 1918.
Arhitectura sa, inspirata din biserica domneasca din Tirgoviste, se inscrie in curentul romantic initiat in arta romaneasca in ultimele decenii ale secolului trecut, ce si-a propus valorificarea creatiei artistice medievale de la sud de Carpati.
Constructie impunatoare, ridicata între 1921-1923, dupa planurile arhitectului D.Ghe. Stefanescu, sub conducerea inginerului T. Eremia, aici au fost încoronati suveranii României Mari la data de 15 octombrie 1922, catedrala purtand si numele de Catedrala Incoronarii.
Edificiul are forma de cruce greaca înscrisa, cu un pridvor deschis, în interior se patrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unitati de boltire în segment de arc de cerc, un naos îngust si altar. Decoratia pictata în fresca este realizata în spiritul iconografiei traditionale de catre Constantin Petrescu.
De o parte si de alta a intrarii apar portretele suveranilor României Mari - regele Ferdinand I Întregitorul si cu sotia sa, Maria - subliniind cu aceasta semnificatia istorica a edificiului. Iconostasul, mobilierul, stranele au fost realizate din lemn de stejar, prezentând aceleasi motive decorative de inspiratie brâncoveneasca.
Ansamblul este dominat de un turn-clopotnita, înalt de 58 m, terminat în forma de cupola sprijinita pe coloane.
În prezent aici se afla sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia.

Catedrala Romano - Catolica

Catedrala, ridicata în secolul XIII, este cel mai valoros monument al arhitecturii medievale timpurii din Transilvania, îmbinând armonios elementele romanice cu cele gotice. Edificiul a fost conceput ca o basilica cu trei nave, transept cu trei abside semicirculare, turn peste careu si doua turnuri pe latura de vest, adaugându-se ulterior doua nave în zona transeptului.
Cea mai importanta constructie din epoca Renasterii timpurii din Transilvania este fara îndoiala capela "Lazo", aflata pe latura nordica a catedralei, în interiorul acesteia se afla o bolta cu nervuri gotice târzii, având cheia de bolta decorata cu blazoanele unor personalitati transilvanene.
În interiorul catedralei se afla sarcofagul lui Iancu de Hunedoara, alaturi de cele ale fratelui sau Johannes Miles, a fiului sau mai mare Ladislau (situate în nava laterala sudica) si cele ale reginei Isabella si a fiului sau Ioan Sigismund (situate în nava laterala opusa).

Muzeul Unirii - Cladirea Babilon

Muzeul National al Unirii din Alba Iulia se numara printre cele mai importante institutii muzeale din Romania, atat din punctul de vedere al patrimoniului sau, cat si al prestigiului stiintific. Muzeul este adapostit in Cladirea Babilon din 1968, care prin bogatia plastica a fatadelor reprezinta celui mai important monument de arhitectura romantica din oras.
La origine cladire cu destinatie militara, cladirea Babilon a fost construita intre 1851-1853. Cladirea are 2 etaje si peste 100 de încaperi unde se afla expozitia de baza, depozitele, biblioteca si laboratoarele de restaurare.

Sursa

In fata salii Unirii se afla un grup statuar cu personalitati de seama care si-au adus contributia la realizarea Marii Uniri.

Orasul Alba Iulia - scurt istoric

Oraşul a fost un important centru politic, economic şi social, numit Apulon pe vremea Dacilor, fiind menţionat de geograful grec Ptolemeu. După ce partea sudică a of Daciei a devenit provincie a Imperiului Roman, capitala districtului Dacia Apulensis a fost stabilită aici, iar oraşul a căpătat denumirea de Apulum. Apulum a fost unul dintre marile centre din Dacia Romană şi stabilimentul Legiunii XIII Gemina.

În secolul IX, oraşul a fost menţionat sub numele de Bălgrad ("Cetatea Albă"). Opera "Gesta Hungarorum" ("Gesturile Ungurilor") menţionează un conducător Gyula (Geula, Jula) ce a descoperit oraşul şi l-a făcut capitală a regatului în timpul secolului X. În timpul stabilirii Episcopiei Catolice în Transilvania, după ce Ştefan I al Ungariei a adoptat Catolicismul, prima catedrală a fost construită în secolul XI. Catedrala catolică din prezent a fost construită în secolele XII - XIII.

În 1442 Ioan Huniad, Voievod al Transilvaniei, a folosit cetatea pentru a pregăti o mare bătălie împotriva Imperiului Otoman. Cetatea a fost lărgită în timpul acestei perioade şi a servit drept loc veci al lui Huniad după moartea sa.

Ca "Gyulafehérvár" (Cetatea albă a lui Gyula), Alba Iulia a devenit capitala Principatului Transilvaniei în 1541, statut ce a rămas până în 1690.În timpul conducerii Prinţului Gabriel Bethlen, oraşul a atins un punct înalt în istoria sa culturală, cu înfiinţarea unei academii academy. Alte momente importante în dezvoltarea oraşului au fost crearea Bibleotecii Batthyanaeum în secolul XVIII, şi a căii ferate în secolul XIX.

În noiembrie 1599, Mihai Viteazul, Voievod al Valahiei, a intrat în Alba Iulia în urma victoriei dii bătălia de la Şelimbăr şi a devenit guvernator de Transilvania. În 1600 Mihai Viteazul a câştigat controlul Moldovei, unificând cele trei principate sub conducerea sa până în 1601, la asasinarea sa de către agenţii generalului Giorgio Basta. Realizarea făcută de Mihai are o semnificaţie istorică pentru români, reprezentând prima unificare a celor trei ţări româneşti ale Valahiei, Moldovei şi a Transilvaniei.

Cetatea ce poate fi admirată în zilele noastre a fost ridicată între anii 1714-1738, fiind considerată cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip Vauban din România.

În 1918, mii de români (numărul exact este disputat între istoricii românian şi maghiari), reprezentanţi ai saxonilor transilvăneni şi alte minorităţi din transilvania, s-au adunat la Alba Iulia în 1 decembrie, acum comemorată ca Zi Naţională (după comunism), să audă proclamarea unirii Transilvaniei cu România. În 1922, Ferdinand a fost încoronat simbolic rege al României la Alba Iulia, ca un act asemănător cu cel al lui Mihai Viteazul.

Sursa

Cetatea saseasca Harman

Biserica-cetate din Harman a fost construita in stil romanic in secolul al XIII-lea, cand locuitorii au construit o biserica inconjurata de ziduri, dupa modelul fortaretelor saxone din aceasta zona. Zidul de incinta al cetatii are o forma ovala, asemanatoare cu cea de la biserica evanghelica din Prejmer, fiind inalt de 12 metri, gros de 2 metri si intarit cu sapte turnuri de aparare, dintre care unele dotate cu orificii pentru turnarea de smoala topita asupra asediatorilor.
In interiorul bisericii se pastreaza si astazi bancile de lemn realizate in secolul al XVI-lea. Orga si altarul au fost renovate ulterior, datorita contributiei regelui polonez Carol al XII-lea. Masivul turn din partea de vest a fost construit in secolul al XIV-lea.
Astazi cetatea este muzeu si este inclusa in itinerariul turistilor ce viziteaza zona.

Sursa

Interiorul bisericii

Orga si covoare din secolul XV-XVI

In curtea fortificatiei de la Harman