Orasul statiune Slanic Prahova

Slanic Prahova este un oras situat la 100 km nord de Bucuresti si 45 km nord de Ploiesti, in judetul Prahova. Este inconjurat de peisaje frumoase intr-o zona depresionara a Subcarpatilor de Curbura, la o altitudine de 413 metri, in apropierea unor culmi montane.
Clima este temperata, specifica zonei de deal impadurit, avand temperaturi medii pe timpul verii de aproximativ 19 grade, pe timpul iernii de -4 grade si cea medie anuala de 9 grade.
Accesul in oras se poate face atat cu trenul cat si cu masina.
Toate aceste lucruri coraborate cu dezvoltarea din ultimii ani a pensiunilor , modernizarea complexelor de bai sarate, amenajarea de plaje si terase, pe langa Muntele de sare unic in lume si cea mai mare salina din Europa ne indruma la vizitarea acestuia si de ce nu la un tratament cu apa sarata sau namol. Putem sa spunem ca statiunea balneoclimaterica Slanic- Prahova este deschisa tot timpul anului.

Muntele de sare de la Slanic Prahova

Slanicul este mentionat in documentele vremii inca de acum 3 secole, datorita zacamintelor de sare. Inceputurile asezarii sunt legate de spatarul Mihail Cantacuzino, care dorind sa exploateze sarea din zona a cumparat in 1685 mosia Slanic. Prima exploatare de sare s-a deschis in anul 1688 pe Valea Verde si intre anii 1689-1691 s-a mai deschis si exploatarea Baia Baciului. In anul 1713 spatarul doneaza mosia din Slanic, impreuna cu ocnele de sare Manastirii Coltea din Bucuresti.
Beneficiile apelor minerale din zona se cunosc si aplica in tratamente inca din anul 1885. Acestea contin compusi ai calciului,clorului, sodiului, sulfului si ai altor componente fiind folosite in tratarea diferitelor afectiuni.
Deasemenea si lacurile din zona ( cu o concentratie mare de sare) sunt folosite de medici pentru tratamente reumatice,stari postraumatice, boli ale sistemului nervos periferic, afectiuni ginecologice s.a. Sa mentionam cateva dina ceste lacuri :Baia Baciului, Baia Rosie, Baia Porcilor, Lacul Verde. Mina de sare Unirea  a fost transformata in sanatoriu, situat la 210 metrii adancime si utilizata pentru cure cu aerosoli, in tratarea bolilor respiratorii.
Cei interesati de aceasta zona turistica se pot caza la una dintre multele pensiuni din regiune atat pentru peisaje si relaxare cat si pentru o vacanta buna pentru sanatate.

De interes national si rezervatie naturala este Muntele de sare neacoperit. Si Lacul Miresii sau Grota Miresii poate completa interesul turistic pentru zona Slanic, formata in anul 1914 prin prabusirea unei mine de sare. Tot din Slanic se pot face drumetii, pe unele trasee ce nu dureaza mai mult de o jumatate de ora. Spre exemplu Piatra Verde la care se ajunge cam in jumatate de ora parcurgand drumul spre Valenii de Munte, aceasta se poate vedea si din centrul Slanicului.Si la izvoarele de ape sulfatate, calcice, clorosodice se poate ajunge usor si tot cam in 30 de minute. Sa mentionam cateva : Fantana Rece – Sub cetate, Fantana lui Dusman sau a Gogonului. Tot in apropiere se afla si Manastirea Crasna , dar acolo ajungem cam in 3 ore. Sunt destule motive sa venim in zona si sa o admiram sau sa beneficiem de tratamentele ce se pot face.

Orasul Bucuresti: Centrul arhitectural istoric

Centrul Bucurestilor intre anii 1847 - 1852, dupa Radu Oltean

Ulita in Bucuresti la 1841. Gravura in lemn dupa Ch. Doussault

Centrul istoric al Bucurestiului este situat intre bulevardele Elisabeta si Carol la nord, Calea Victoriei la vest, bulevardul Corneliu Coposu si Splaiul Dambovitei la sud si bulevardul Hristo Botev la est. Nucleul originar al orasului este un loc al memoriei in care straturile trecutului sunt inca vii. Zona comerciala traditionala a Bucurestiului, dezvoltata in jurul Curtii Domnesti incepand din secolul al XVI-lea, pastreaza inca traseul sinuos al strazilor medievale si vechile pivnite boltite. Dar cladirile existente, cu exceptia unor biserici si hanuri, dateaza in cea mai mare parte din perioada de dupa incendiul devastator din 1847. Reconstructia zonei a antrenat modernizarea functiunilor de locuire si comert, aparitia unor noi tipuri de cladiri (banca, bursa, hotelul) si patrunderea, alaturi de elementele traditiei locale (geamlacuri, arcade plate, stresini decorate), a influentelor arhitecturii occidentale, intr-o sinteza stilistica plina de culoare si pitoresc.

Vizualizati si Harta centrului istoric al Bucurestiului

Orasul Bucuresti: scurt istoric

Harta cu centrul istoric al Bucurestiului

Oras al contrastelor, marcat deopotriva de mostenirea bizantina si de mitul "micului Paris".
Asezat la rascrucea drumurilor care legau apusul de rasarit si nordul intracarpatic de sudul balcanic, Bucurestiul s-a confruntat in timp cu un destin advers: de la pozitia strategica nefavorabila la indiferenta si delasarea locuitorilor, de la frecventele cutremure, inundatii, epidemii, incendii si ocupatii ale trupelor straine la buldozerele regimului totalitar si la stridentele interventii ale tranzitiei. Mica cetate din secolul al XIV-lea, transformata in 1458 de Vlad Tepes in resedinta domneasca, a devenit in 1659 capitala a Tarii Romanesti, iar in 1862 a Romaniei moderne. Dupa aproape cinci secole de istorie medievala si peste o suta de ani de dezvoltare arhitectural-urbanistica moderna, Bucurestiul a cunoscut demolarile "epocii de aur" si, dupa 1990, presiunea intereselor de afaceri. Intorcandu-se acum spre patrimoniul sau istoric, orasul are sansa de a-si reconstrui destinul.

"Pod peste paraul Bucurestioara", acuarela de Preziosi, 1869

Orasul Bucuresti - Strada Lipscani

Strada Lipscani in anul 1929

Strada Lipscani a fost cea mai populara strada comerciala a vechiului Bucuresti. Denumirea, datorata negustorilor care-si aduceau marfurile din orasul german Leipzig (Lipsca), s-a extins de altfel asupra intrgului cartier , cunoscut ca "Lipscarie". Mentionata pentru prima data in anul 1589 sub denumirea de "Ulita cea Mare", strada Lipscani a reprezentat inca din secolul al XVII-lea axa principala a zonei comerciale. Grav afectat de cutremure si incendii, fondul construit , format in cea mai mare din case de lemn si chirpici, a fost aproape integral refacut dupa 1850, pastrandu-se numai vechile pivnite cu bolti din caramida.
Tronsonul vestic (cuprins intre Calea Victoriei si Strada Smardan), ocupat la origine de hanuri, s-a transformat cu timpul intr-o zona eleganta cu profil bancar, in timp ce restul strazii si-a mentinut caracterul animat de artera comerciala, impreuna cu ritmul alert al fatadelor inguste si mozaicul pitoresc de forme si stiluri.

Orasul - statiune Azuga

Harta statiunii Azuga si a partiilor de ski

Orasul Azuga (895 - 1000 m alt.) s-a dezvoltat pe poienile numite in trecut "Luncile intre Prahove". S-a numit "Intre Prahove" pana in 1881, cand s-a inaugurat gara. Este un centru industrial de traditie, oras din 1948, iar dupa 1990 s-a afirmat ca statiune climaterica si de sporturi de iarna.
Este asezata intre paraul Prahovioara si paraul Azuga, acestea fiind de fapt izvoarele raului care de la Azuga in aval, poarta numele de Prahova.
Orasul este intins de-a lungul Vaii Azuga, avand circa 3 km pana la confluenta cu Valea Prahovei. Prima asezare pe locul Azugai a fost un han, semnalat inca din sec. XVIII.
Una din atractiile de baza ale statiunii in perioada de iarna este partia de schi Sorica, una din cele mai apreciate partii de schi din tara. In statiunea Azuga va puteti bucura de plimbarile cu sania trasa de cai sau cu caruta in timpul verii, mountain bike, inchirieri ATV, drumetii sau excursii.

Orasul Campulung Muscel

Orasul Campulung este situat pe Raul Targului, intr-o depresiune subcarpatica, avand la nord muntele Mateias (1240 m altitudine) si la sud culmea Matau (1017 m altitudine).
Altitudinea sa de 580 m, dealurile cu livezi si paduri, care-l inconjoara, ca si apropierea de munti, fac din Campulung Muscel o placuta statiune climaterica.

Pod peste Raul Targului

Turnul Baratiei din Campulung Muscel

Asezarea este foarte veche, posibil de dinaintea epocii in are romanii au ridicat castrul de la Jidava. Orasul feudal s-a dezvoltat in sec. XIII, cand a devenit capitala Tarii Romanesti. Dupa mutarea scaunului domnesc la Curtea de Arges (1330), Campulung ramane un important targ pe drumul Brasovului cu breslele de mestesugari si carausi care fac transportul de marfuri pana in porturile dunarene.

Consiliul Local si Primaria Campulung Muscel

Casa de Cultura Tudor Musatescu

Dintre obiectivele turistice:
Manastirea Negru Voda, zidita in anul 1215 de Radu Negru Voievod, legendarul descalecator al Tarii Romanesti. Ea a fost rezidita de Basarab Voievod si terminata de fiul sau Nicolae Alexandru Basarab, al carui mormant se afla aici. Tot in curtea manastirii se gaseste si Casa domneasca, ridicata de Matei basarab in jurul anului 1635.
Turnul Baratiei, constructie in stil gotic din sec. XIV, fosta clopotnita a unei biserici catolice in care se afla piatra de mormant a lui Laurentiu de Longocampo, mort in anul 1300.
Biserica Subesti, construita de breasla "subarilor" in 1551-1552 si refacuta in 1779.
Biserica Domneasca, zidita de Doamna Chiajna si Petru Schiopul in 1567.

Text dupa Gheorghe Epuran, 1964

Cetatea de la Poienari

Cetatea de la Poienari

Vedere de la Cetatea Poienari inspre Curtea de Arges

Ziduri interioare din Cetatea lui Vlad Tepes

Cetatea este situata langa soseaua Curtea de Arges - Vidraru pe o stanca abrupta ce se inalta la peste 200 metri deasupra Cheilor Argesului.
A fost construita de Vlad Tepes. Initial, aici se afla doar un turn, in jurul caruia, mai tarziu, avea sa se ridice cetatea. S-a construit direct pe stanca, folosindu-se o tehnica bizantina veche - zidurile pe latura sudica au intre 2,70 si 3,00 metri grosime. Ridicarea turnului s-a facut in prima parte a secolului al XIV-lea. Traditia si o serie de consemnari in cronicile scrise de-a lungul timpului confirma ca Vlad Tepes, pentru construirea cetatii sale de la Poienari, a folosit raufacatorii din temnite, adusi de la Targoviste.

Intrarea in Cetatea Poienari

Ziduri exterioare ale Cetatii Poienari

Transfagarasanul in fotografii

Transfagarasanul ( DN 7C ) este cea mai inalta sosea din Romania, ajungand pana la 2034 m altitudine langa Lacul Balea, la iesirea din tunel (cel mai lung tunel din tara). Transfagarasanul incepe in judetul Arges in sud si se termina in judetul Sibiu, langa localitatea Cartisoara (in nord). Pe traseu, puteti vizita Cetatea Poienari, Lacul si Barajul Vidraru, Lacul Balea (unul din cele mai frumoase lacuri glaciare din Romania, cu o suprafata de 0,46 km2 si 11 m adancime) si Cascada Balea (cu o cadere a apei de 68 m).

Transfagarasanul se intinde pe o lungime de aproape 92 km si are doua benzi. Traseul cu masina este recomandat dinspre sud spre nord, datorita pantei mult mai abrupte pe versantul nordic al Muntilor Fagaras. Drumul este spectaculos datorita peisajelor intalnite, cu multe curbe periculoase, diferente de nivel impresionante, stanci si prapastii si pe alocuri cascade abrupte.

Sursa: www. romaniaturistica.com

Fotografii cu Transfagarasanul, dinspre judetul Sibiu spre judetul Arges.

Vedere spre Cascada Balea

Cascada Balea

Drumul national Transfagarasan
Serpentine in Transfagarasan

Lacul Balea si Cabana Balea

Cascada Capra

Cabana Capra

Barajul de la Lacul Vidraru

Cetatea lui Vlad Tepes de la Poienari

Lacul Balea

Rezervatia Complexa Balea
Declarata in 1932, rezervatia este situata pe creasta nordica a Muntilor Fagaras, protejand o suprafata de 180 ha. Rezervatia include cel mai mare lac glaciar al Muntilor Fagaras - Lacul Balea, 2034 m altitudine, suprafata de 46508 mp, adancime maxima de 11,35 m.
Din cele 140 de specii de plante protejate, se remarca raritatile floristice: floarea de colt ( leontopodium alpinum ), bulbucii ( trollius europaeus ), vartejul pamantului ( pedirularis oederi ).
Rezervatia Balea gazduieste capra neagra ( rupicapra rupicapra ) declarata monument al naturii din 1933.

PRIVESTE, ADMIRA, PROTEJEAZA !

Ceata de pe Lacul Balea

Lacul Balea

Harta cu drumul spre Cabana Balea

Cabana Balea

Orasul - statiune Sinaia: Castelul Pelisor

Castelul Pelisor, din fata

Construit intre anii 1899-1902 de arhitectul ceh Karel Liman si decorat de vienezul Bernhard Ludwig, Pelisorul a fost locuit de perechea princiara, Ferdinand si Maria, din 1903.

Castelul Pelisor

Castelul Pelisor, vazut de pe alee

Pelişor are doar 99 de încăperi, faţă de Castelul Peleş cu 160 de încăperi. Întrega casă a fost decorată pentru a fi o reşedinţă prezidenţială, şi poartă amprenta unei personalităţi puternice: regina Maria. Holul de onore este lambrisat cu lemn de stejar. Dormitorul de aur este decorat după planurile şi desenele reginei cu mobilă sculptată în lemn de tei aurit. Tot după planurile reginei a fost decorat şi biroul ei, iar pereţii Camerei de aur sunt decorate cu frunze de ciulini, motiv drag reginei întrucât era emblema Scoţiei, locul natal al ei. Aici au crescut şi copii lor: Carol viitorul rege, Mărioara regina Yugoslaviei, Elisabeta regina Greciei şi Prinţul Nicolae.

Principala sursa: www.welcometoromania.ro

Castelul Peles - prezentare

Castelul Peles: exterior si interior



Despre Castelul Peles

Orasul Bucuresti - Arcul de Triumf

Arcul de Triumf

Arcul de triumf a fost inaltat in anul 1922 din lemn si stuc, in cinstea proclamarii Unirii, dupa izbinda armatelor romane in primul razboi mondial, arc ce va fi inlocuit cu unul de piatra, opera arhitectului Petre Antonescu, intre anii 1935-1936.

Fatada sudica este frumos impodobita cu doua medalioane in bronz, ce infatiseaza chipurile regelui Ferdinand si al reginei Maria, care le inlocuiesc pe cele originale, distruse de regimul comunist, dupa anii `80. In locul lor au fost aplicate doua mari flori de piatra, care au fost date jos, dupa 1989, iar chipurile regale si-au reluat locul.
Deasupra fiecarui medalion se afla cite o Victorie in relief, opere ale sculptorilor C. Baraski si M. Constantinescu. Pe fatada nordica, alte doua medalioane au sculptate chipurile Barbatia si Credinta. Barbatia infatiseaza un razboinic cu sabie, lucrare a lui I. Jalea, iar Credinta pe cea a unui tinar cu o cruce, autor C. Baraski. Victoriile de deasupra lor sint executate de sculptorii D. Onofrei si C. Medrea.
Pe pietrele de bolta ale Arcului de Triumf sint inscrise bataliilor razboiului (Marasesti, Oituz, samd), iar pe fatadele laterale sint inscrise proclamatiile regelui Ferdinand catre popor cind tara a intrat in razboi si cea de la Alba Iulia cu prilejul incoronarii.

Arcul de Triumf, Bucuresti

Orasul Braila

Harta orasului Braila

Turistii care ajung in Municipiul Braila, resedinta administrativa a judetului, pot vizita numeroasele locuri culturale: Muzeul de Etnografie, Casa Colectiilor, Muzeul de Istorie - unul din cele mai mari din tara, Teatrul Maria Filotti, Biserica Sfintii Arhangheli, Biserica Greceasca, Casa Memoriala Panait Istrati (in Braila si Baldovinesti), Casa Memoriala Perpessicius. In Piata Sf. Arahanghel, din centrul vechi, se afla din 1906 grupul statuar Traian, ridicat de sculptorul Tache Dimo-Pavelescu cu ocazia implinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei, pe latura de vest a a pietei fiind amplasat din 1909 Ceasul, un alt obiectiv deosebit.
Blasova si Lacul Sarat sunt alte doua puncte de interes turistic.

La numai 5 km de Braila, pe malul Lacului Sarat, se gaseste statiunea balneoclimaterica cu acelasi nume, lac situat la 16 m peste nivelul marii si inconjurat de 70 ha de padure care atenueaza climatul de stepa facand astfel din statiune un loc placut de odihna. Lacul cu o salinitate mare, este un vechi curs al Dunarii, blocat acum. Fundul lacului este acoperit cu mal terapeutic sapropelic. Valoarea terapeutica a apei si a malului din statiunea Lacul Sarat este cunoscuta de multa vreme de catre locuitorii acestei regiuni, dar in ultimul timp, multi turisti vin aici pentru tratament.

In afara de aceste locuri, Fluviul Dunarea este punctul de atractie turistica al judetului. fauna si flora sunt legate de reteaua hidrografica care dau o nota aparte turismului oferind posibilitatea de a vana si de a pescui. Oferta turistica a judetului Braila consta de asemeana, in croaziere pe Dunare, cu cazare si programe speciale pentru turisti (pecuit, vanatoare, etc.) la Insula Mica a Brailei - rezervatie zoologica si botanica de axceptie, Fundu Mare, Corotisca, Blasova si Zaton.

Orasul Campina

Campina

Localitatea a fost mentionata documentar în anul 1503, iar in 1593 apare consemnata ca punct de vama pe drumul spre Transilvania. In 1663 devine targ, iar în 1864 este ridicata la rangul de oras. In 1890, la Campina se ridica prima schela petroliera din tara, iar în 1895 se construieste rafinaria ,,Fabrica Noua", pe atunci cea mai mare din Europa. In 1994 orasul Campina a fost declarat municipiu. Localitatea, cu statut de targ în 1663, se dezvolta treptat, beneficiind în 1791 de prima amenajare a drumului pe Valea Prahovei, datorita trupelor austriece.

Municipiul Campina este situat în zona colinara, ca un avanpost al subcarpatilor înaintea campiei, la cca. 1 km de confluenta raului Prahova cu Doftana, pe malul stang al Prahovei. Terasa Campinei, care domina cu 40-45 m vaile celor trei rauri care o delimiteaza, este modelata de o serie de dealuri, care au transformat-o într-o depresiune ferita de vanturile puternice ce bat în campie. Dealurile care înconjoara orasul au înaltimi medii de 600 m si un aspect ce alterneaza între colinar si fragmentat.

Obiective turistice in orasul Campina:

* Biserica "de la Han", numită şi "Biserica de la Brazi", construită în 1883 de Sfântul Colnic de la Cernica, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Este cea mai veche clădire din Câmpina.

* Capela "Hernea", construită în stil baroc în memoria pionierului petrolului câmpinean, Dumitru Hernea.

* Castelul Iulia Hasdeu, creaţia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, construit în memoria fiicei sale, Iulia Hasdeu (numit şi "Castelul Magului de la Câmpina"), care, alături de cavoul Iuliei Haşdeu din Cimitirul Bellu din Bucureşti, reprezintă una dintre construcţiile unicat realizate aproape exclusiv pe baza informaţiilor şi planurilor transmise de către Iulia (din "lumea de dincolo") în cadrul şedinţelor de spiritism organizate de tatăl său. Aici a scris B. P. Haşdeu lucrarea de esoterism Sic Cogito ("aşa gândesc!") şi tot aici a realizat primele experienţe de psihofotografie.

* Muzeul Nicolae Grigorescu, amenajat în fosta locuinţă a pictorului Nicolae Grigorescu.

* Şcoala Domnească;

* Locuinţa orăşenească dezvoltată – Vila Ştefănescu (Casa cu Grifoni);

* Fostul sediu al Primăriei Municipiului Câmpina.

Castelul Iulia Hasdeu

Castelul Iulia Hasdeu

Este cunoscut sub denumirea populară de "Templul Spiritului". La 97 de kilometri spre nord de Bucureşti, în Câmpina, scriitorul şi istoricul român Bogdan Petriceicu Hasdeu a construit între 1893 şi 1896 palatul pe care l-a dedicat memoriei fiicei sale. . Deasupra intrării principale se găseşte inscripţia "E pur si muove". Numele Iuliei Hasdeu stă gravat pe fiecare dintre cele două scaune din piatră din faţa castelului, iar în mijlocul clădirii se află o sculptură din lemn pictat a lui Isus Cristos, realizată de artistul francez Casciani. În spatele ei, este aşezat bustul Iuliei Hasdeu.

Detaliu din fata castelului

Viaţa Iuliei Hasdeu a fost, încă din primii ani, una extraordinară. „La vârsta de 2 ani şi jumătate ştia deja puţină franceză şi germană”. La 4 ani învăţase să scrie şi să citească, iar la 8 ani neîmpliniţi a absolvit şcoala primară. Tot din această perioadă datează şi primele scrieri literare ale Iuliei. Ca şi cum acest lucru ar fi fost normal pentru vârsta ei, la 11 ani Iulia Hasdeu a absolvit gimnaziul Sf. Sava din Bucureşti, precum şi Conservatorul, secţia Pian şi Canto. Un an mai târziu, Iulia va pleca la Paris împreună cu mama sa. Despărţiţi de distanţă, B.P. Hasdeu şi fiica sa vor fi aproape unul de celălalt prin intermediul scrisorilor. Tatăl îşi îndeamnă fiica să studieze asiduu şi, rămas în ţară, depune eforturi extraordinare pentru a-i asigura condiţiile de studiu. În 1886, Iulia se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii Sorbona din Paris. Îşi stabileşte chiar şi tema lucrării de doctorat, pe care plănuia să o susţină la vârsta de 20 de ani, şi anume „Filosofia populară la Români“.

Iulia Hasdeu

Curând însă un destin necruţător avea să îl despartă pe B.P. Hasdeu de fiica sa. La începutul anului 1888, sănătatea Iuliei este marcată de primele semne ale unei necruţătoare boli, ftizia. Disperat, cărturarul va începe o goană nebună în sudul Franţei, în Italia şi în Elveţia, ducându-şi fiica la aer curat, pentru a o salva. Toate încercările sale sunt însă zadarnice. În vara anului 1888, Hasdeu îşi aduce fiica bolnavă înapoi în ţară. După o scurtă perioadă în care i-a vizitat pe toţi doctorii Capitalei, Iulia Hasdeu este dusă la Mânăstirea Agapia. În luna august a aceluiaşi an, nefericitul tată îşi aduce copila acasă, ultimele speranţe ale acestuia îndreptându-se către divinitate. Dar minunea pe care o aştepta Hasdeu nu soseşte, iar pe 29 septembrie 1889, în vârstă de abia de 19 ani, Iulia se stinge din viaţă.

Iulia Hasdeu, 29 septembrie 1888

După dispariţia prematură a preaiubitei sale fiice, marele cărturar îşi va canaliza întreaga energie într-o singură direcţie: spiritismul. Ani buni după moartea Iuliei, cei doi, tatăl şi fiica, se vor întâlni regulat în castelul de la Câmpina, în timpul şedinţelor de spiritism. De altfel, chiar şi acest castel construit de Hasdeu, gândit ca un templu închinat fiicei sale, a fost înălţat întocmai după planurile transmise de Iulia din lumea de dincolo. O însemnare a cărturarului pe un manuscris spiritist, scrisă cu cerneală neagră şi păstrată nealterată peste timp, stă mărturie acestui fapt: „Acest castel s-a zidit între anii 1894 şi 1896, planul fiind dat de spiritul Iuliei [...]“.

Vizitatorii pot admira mobilierul, obiectele familiei Hasdeu, fotografii si documente originale, manuscrise, editii princeps ale cartilor savantului, colectii de reviste conduse de marele filolog ori la care acesta a colaborat, tablouri semnate de Nicolae Grigorescu, Sava Hentia, G. D. Mirea, Diogene Maillart.

Masa de lucru a Iuliei Hasdeu

Harta Romaniei cu apele termale

Apele termale pe harta Romaniei

Apele termale si termominerale sunt legate genetic de apele de adancime, cantonate de-a lungul faliilor majore, asa cum se poate observa pe harta.

Termalismul se leaga ori de tectonica accentuata (ca in cazul faliilor din vestul tarii) ori de efectul remanent al activitatilor vulcanice neogene (ca cele din regiunea Carpatilor Orientali).

Romania Mare

Harta Romaniei interbelice, cu judetele