Orasul Odorheiul Secuiesc - scurt istoric

Prima atestare a oraşului datează din 1301 cu numele de Uduord. Denumirea oraşului indică faptul că executorul secuilor îşi avea aici sediul.

Se presupune că localitatea a fost oraş liber înainte de secolul al XIV-lea. În anul 1357 aici s-a ţinut prima Dietă a secuilor. Cetatea din oraş a fost edificată în anul 1492 cu folosirea materialelor de construcţie ale unei mănăstiri. Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, a luat în stăpânire cetatea după ce a câştigat o bătălie cu secuii. Între anii 1562 şi 1565 Principatul Transilvaniei a finanţat construirea noului castel Székelytámadt (textual, "a atacat secuiul"), ceea ce a fost interpretat ca o umilinţă adusă secuilor înfrânţi în bătălia cu trupele princiare. Secuii au distrus acest castel în anul 1599, când au luptat alături de voievodul Mihai Viteazul. Reconstruirea lui a fost ordonată numai după anul 1621 de noul principe Gabriel Bethlen. În 1616 paşa Ali l-a ars din temelii, iar în 1704 generalul Tiege l-a jefuit. În cele din urmă a fost demolat parţial de secui, la ordinul lui Lőrinc Pekry, care l-a recucerit. De atunci se numeşte Csonkavár ("castelul trunchiat") şi a dăinuit până în zilele noastre.

Oraşul a fost scutit de plata impozitului în 1558 de regina Isabella.

În anul 1876 a devenit reşedinţa comitatului Odorhei, care a luat fiinţă prin unirea a trei scaune secuieşti. În perioada interbelică a fost reşedinţa judeţului Odorhei.

În parcul din central din Odorheiul Secuiesc

Orasul Targu Secuiesc - Obiective turistice

Centrul istoric: Centrul de formă ovală, care a fost şi piaţa oraşului, are un stil unic în Europa: din el ies în forma razelor soarelui aşa-numitele "udvarterek" (în traducere aproximativă "curţi"), nişte stăduţe înfundate (în oraş există 72 asemenea "străduţe"). Acestea au luat fiinţă odată cu dezvoltarea oraşului, cănd familiile de meştesugari au început să construiască în grădinile din spatele clădirilor principale (care dădeau spre centru) alte case, cu acces uşor în piaţă. Pe ultimul teren construibil au fost ridicate case în aşa fel încât să blocheze accesul din afara pieţei. Accesul în centru se face prin patru străzi de la "colţul" pieţii. Începând cu deceniul al optulea al secolului 19, casele mici, de lemn, ale meşteşugarilor au fost înlocuite treptat de casele din piatră, etajate, ale negustorilor. Imaginea panoramică a oraşului reflectă centrul mic, îngust, datorat aglomerării caselor.

Primăria oraşului: În colţul nord-vestic al centrului este aşezată clădirea cu două etaje a Primăriei. A fost ridicată în 1907 pentru Casa de economii şi ajutor. Destinaţia clădirii s-a schimbat de-a lungul timpului. În 1945 a devenit sediul partidului comunist. Până în decembrie 1989 se afla şi Consiliul Popular. Astăzi este sediul administraţiei locale.

Pe latura nord-vestică a centrului istoric se află Casa de Cultură a oraşului, construită în anii 1903-1904. Are o sală de teatru cu 500 de locuri şi o sală de conferinţe de 200 de locuri; pe lângă acestea, clubul, spaţiile expoziţionale, galeria permanentă şi sălile de repetiţii asigură activitatea ei variată. Aici este sediul teatrului popular "Boér Géza", al universităţii populare, al formalţiei de dansuri populare "Vigadó" şi al asociaţiei de cultură Molnár Józsiás". Se asigură şi ateliere de lucru " celor cinci artişti plastici ai oraşului şi unui sculptor popular în lemn.

La sfârşitul secolului trecut, pe partea vestică a centrului istoric s-a reconstruit sau renovat aproape fiecare casă potrivit stilului secesionist caracteristic epocii. Şirul clădirilor vestice este încheiat de biserica reformată. Lângă ea începe strada Gábor Áron, care duce la Braşov, dinspre centru înspre sud-vest. În capul străzii se înalţă biserica reformată, clădită în 1907, iar la capătul străzii casa, marcată cu placă memorială, a lui Turóczi Mozes, unde s-au turnat tunurile pentru revoluţia din 1848-1849. În piaţeta din faţa casei s-a ridicat bustul lui Turóczi Mozes, realizat de sculptorul Vetró András în 1993.

Muzeul Breslelor: Muzeul oraşului Târgu-Secuiesc a fost inaugurat în primăvara anului 1972 în clădirea fostei primării. În sălile destinate meşteşugarilor tradiţionali (olari, cizmari, pantofari, tăbăcari, cojocari, fierari, lăcătuşi, turtari, pălărieri, croitori şi tâmplari) pot fi văzute unelte, produse şi instalaţii ale atelierelor acestor meşteşugari.

Pe lângă exponatele realizate din truda meşteşugarilor, se păstrează în fiecare sală documente scrise, steaguri, lăzi, table ale diferitelor bresle şi asociaţii meşteşugăreşti

Expoziţia cu caracter istoric ilustrează dezvoltarea economico-socială a oraşului. Documentele revoluţiei de la 1848-1849 au fost aşezate într-o sală separată. În sălile destinate artei plastice se organizează expoziţii periodice din lucrările artiştilor invitaţi.

O notă distinctă a colectiilor muzeale o constituie cele aproape două sute de păpuşi, majoritatea îmbrăcate în port popular unguresc. Din punctul de vedere al răspândirii teritoriale sunt reprezentate aproape toate tinuturile din Ardeal, iar temporal acoperă aproximativ un secol, constituind o valoare etnografică inestimabilă. În imaginea alăturată, portul popular străvechi din Turia.

Biserica Romano-Catolică: Construcţia barocă a bisericii catolice a fost începută în 1701 , pe locul bisericii de lemn, mutată din Estelnic. Piatra de temelie a fost depusă în 1722, construcţia ei a durat peste şapte decenii. A fost sfiniţită în 1796 în onoarea Sfintei Treimi. De atunci a fost de mai multe ori deteriorată de cutremure, distrusă de incendii. A fost renovată integral în 1996. În cripta de sub sacristie se odihnesc rămăşiţele pământeşti ale dreptcredinciosului şi fondatorului de şcoală Nagy Mózes.

Biserica Reformată-Calvină: Aspectul centrului istoric al oraşului este definit de masiva Biserică Reformată-Calvină, una din cele mai mari biserici din Ardeal (cu o capacitate de 1.000 de locuri). A fost ridicată în stil baroc şi neoclasicist între 1770-1782, pe fundamentul unei bisericuţe de lemn de la începutul secolului al XVII-lea. A fost o biserică fortificată. În timpul marelui incendiu din1834 s-au distrus turlele şi structura acoperişului, fiind reconstruite în patru ani, iar turla de la intrarea vestică s-a ridicat în 1846. Pe această turlă este instalată anetena postului de radio "Siculus". Prima orgă a bisericii a fost realizată în 1757 de un meşter necunoscut. Orga din imagine, cea de azi, datează din 1861, fiind opera vestitului constructor de orgi, Kolonics Istvân, stabilit în oraşul nostru.

Curţile oraşului: Târgu-Secuiesc are un centru caracteristic, unic şi pe plan naţional. Din piaţa de altădată răsar în toate direcţiile şiruri de case aşezate una lângă alta.
Terenul îngust dintre case a fost folosit drept curte de familiile locatare, de aceea au primit numele acestora. Curţile erau cândva închise, azi majoritatea sunt deschise, devenind străzi.

Balcoanele din fier forjat au fost realizate la sfârşitul secolului trecut, au ornat casele negustorilor, respectând stilul epocii

Parcul din centrul orasului Targu Secuiesc

Centrul orasului Targu Secuiesc

Orasul Braila

Harta orasului Braila

Turistii care ajung in Municipiul Braila, resedinta administrativa a judetului, pot vizita numeroasele locuri culturale: Muzeul de Etnografie, Casa Colectiilor, Muzeul de Istorie - unul din cele mai mari din tara, Teatrul Maria Filotti, Biserica Sfintii Arhangheli, Biserica Greceasca, Casa Memoriala Panait Istrati (in Braila si Baldovinesti), Casa Memoriala Perpessicius. In Piata Sf. Arahanghel, din centrul vechi, se afla din 1906 grupul statuar Traian, ridicat de sculptorul Tache Dimo-Pavelescu cu ocazia implinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei, pe latura de vest a a pietei fiind amplasat din 1909 Ceasul, un alt obiectiv deosebit.
Blasova si Lacul Sarat sunt alte doua puncte de interes turistic.

La numai 5 km de Braila, pe malul Lacului Sarat, se gaseste statiunea balneoclimaterica cu acelasi nume, lac situat la 16 m peste nivelul marii si inconjurat de 70 ha de padure care atenueaza climatul de stepa facand astfel din statiune un loc placut de odihna. Lacul cu o salinitate mare, este un vechi curs al Dunarii, blocat acum. Fundul lacului este acoperit cu mal terapeutic sapropelic. Valoarea terapeutica a apei si a malului din statiunea Lacul Sarat este cunoscuta de multa vreme de catre locuitorii acestei regiuni, dar in ultimul timp, multi turisti vin aici pentru tratament.

In afara de aceste locuri, Fluviul Dunarea este punctul de atractie turistica al judetului. fauna si flora sunt legate de reteaua hidrografica care dau o nota aparte turismului oferind posibilitatea de a vana si de a pescui. Oferta turistica a judetului Braila consta de asemeana, in croaziere pe Dunare, cu cazare si programe speciale pentru turisti (pecuit, vanatoare, etc.) la Insula Mica a Brailei - rezervatie zoologica si botanica de axceptie, Fundu Mare, Corotisca, Blasova si Zaton.

Zona Putna - Vrancea

Parcul natural Putna - Vrancea

Valea Putnei este una dintre cele mai dinamice vai din Muntii Carpati datorita situarii in cea mai puternica zona de inaltare din tara (arcul carpatic are o miscare de ridicare foarte activa de circa 2-3 cm/an). Astfel, valea Putnei decupeaza cu viteze impresionante, terase, versanti, guri de vai afluente, fiind o vale bine conturata, adancita,cu versanti abrupti, impaduriti. Zonele periferice sufera o miscare de coborare, una dintre teorii privind cauza, fiind fenomenul de subductie a placii est-europene sub arcul carpatic. Cu cat aceasta miscare de subductie este mai activa, cu atat efectele de propagare a cutremurelor vor fi mai mari, datorita acumularilor de tensiuni.
Raurile care vin din zona vor avea tendinta de adancire puternica. Raul Zabala a fost captat de raul Putna, in anii '40, prin procesul de subminare a versantului, astfel, vechiul traseu al Zabalei a ramas suspendat la 7 m .

Zona de captare a raului Zabala de catre raul Putna

Cascada Putna de la Lepsa

Cultura si civilizatie in Vrancea

Cunoscuta si totodata renumita „Tara Vrancei” exercita o putere de atractie datorita stravechilor traditii de civilizatie si cultura populara pe care vizitatorul le poate cunoaste acolo nemijlocit in realitatea etnografica, precum si faptului ca in Vrancea se cunosc meleagurile unde s-a plamadit se pare Miorita, meleagurile ce au o istorie adinc inscrisa in constiinta trecutului neamului.

Tara Vrancei constituie o zona etnografica distincta, cu caracteristici proprii de civilizatie si cultura populara. Ca zona etnografica Tara Vrancei este mai putin intinsa decit teritoriul administrativ al actualului judet. In consecinta, cel care doreste sa cunoasca judetul Vrancea, cu valorile sale de cultura populara, cu specificul acesteia va trebui sa strabata si alte localitati in afara celor care sint situate in Tara Vrancei.

Batranii de azi inca mai poarta haine traditionale

Sa nu evitati zona viticola Odobesti (indeosebi Jaristea, Urechesti, Golesti, Odobesti), unde intilnesti numeroase elemente etnografice care sunt in fond dovezi de straveche civilizatie si cultura populara româneasca pe aceste locuri. O alta microzona de profund interes etnografic, datorita arhitecturii traditionale ce se mentine si originalitatii de creatie a satenilor mai ales in domeniul textilelor, o constituie satele din lunca Siretului in aval de Focsani — Vulturu, Suraia, etc.

Arhitectura traditionala vranceana

In Tara Vrancei se mentin si azi elemente caracteristice ale vechilor asezari vrancene de razesi, pot fi vazute sate in hotarul carora se faceau pana nu de mult curaturi, deci se practicau tehnici agricole stravechi, ceea ce atesta continuitatea acestei ocupatii de baza a poporului român. In unele localitati se pot remarca aspecte specifice in structura asezarii; asa, de exemplu, in Tulnici si Barsesti vatra satului este separata in intregime de hotarul satului. Alte sate, ca Nereju, Naruja, etc. au structura satelor de tip rasfirat, atat de raspandita in zona noastra carpatica. Notam si faptul ca din satele vrancene turistul poate urca usor la stanele montane pentru ca sa cunoasca in atmosfera ei tipic traditionala toata activitatea la tarla si stana; mai ales pe Valea Lepsii si in zona Putnei superioare numarul acestor tarle era foarte mare, ca in Naruja, Nistoresti, Tulnici, Paltin, Nereju, Barsesti, Coza traditiile pastorale sint inca binecunoscute.

Galati slideshow

Mai vizitati si Despre orasul Galati