Cetatea Dinogetia

Cetatea Dinogetia este localizata pe partea de est a drumului ce leaga localitatile Garvan si 23 August.

Localizarea Cetatii Dinogetia pe harta (fata de orasul Galati)

Planul general al sitului Dinogetia de pe popina Bisericuta

Planul cetatii Dinogetia

Planul cladirii bailor romane

Ruine ale bailor romane

Dinogetia a fost o asezare antica fortificata cu zid de aparare, situata pe un promontoriu stancos din malul dobrogean al Dunarii, in zona cotului dintre gurile Siretului si Prutului.

Numele ei este autohton (getic), fiind amintit prima data in sec. II e.n. de geograful Ptolemeu si a fost pastrat si transmis de romani si bizantini.

Turn de aparare reconstruit

Turn de aparare original

Sapaturile arheologice incepute in 1939 si reluate pe scara mare in 1949, au avut ca prim scop descoperirea asezarii medievale timpurii (sec. X-XII), ale carei urme se afla deasupra ruinelor cetatii romano-bizantine (sec. IV-VI e.n.), cercetarea acestora din urma continuand. S-a constatat ca asezarea a fost inconjurata cu zid de aparare din piatra legata cu mortar inca de la venirea in regiune a romanilor (sec. I e.n.).

Dovezi de cultura materiala aflate pe aceasta insula stancoasa (popina) si in imprejurimi, atesta inceputurile vietuirii omenesti aici inca din epoca pietrei slefuite.

La baza depunerilor romane s-au gasit resturi de cultura materiala getica. Insusi numele Dinogetia arata existenta unei asezari bastinase mai vechi decat cetatea romana.

Populatia getica a fost supusa de romani in sec. I e.n.. Diferite forme de civilizatie descoperite arata o perioada de inflorire in sec. II-III e.n..

La sfarsitul sec. III si inceputul sec. IV e.n., in cadrul reformelor imparatilor Diocletian (284-305) si Constantin cel Mare (306-337), cetatea Dinogetia este reconstruita din temelii cu ziduri groase de cca. 3 m, in acest punct strategic ce facea parte din lantul de fortarete menite sa pazeasca frontiera imperiului pe malul drept al Dunarii de Jos.

Ruine ale cetatii Dinogetia

Mari refaceri de constructii au avut loc in timpul imparatilor Anastasius I (491-518) si Iustinian (527-565). Fortificatia a fost parasita in vremea impararului Mauriciu Tiberiu (582-602), in urma atacurilor repetate ale slavilor si avarilor. Dupa aceea viata aici a scazut mult in intensitate.

In anul 971, in urma alungarii cneazului Sviatoslav al Kievului de catre Ioan Tzimiskes, imparatul Bizantului (969-976), granita imperiului revine la Dunare, iar cetatea Dinogetia isi reia rolul de paza la frontiera.

Ruinele din cetate sunt nivelate, poarta cea mare si zidul de incinta refacute. Populatia de pe intreaga popina locuia in sec. X-XII in bordeie si se ocupa cu pescuitul, agricultura, cresterea vitelor si vanatoarea si avea legaturi diverse cu marile centre ale vremii in frunte cu Constantinopolea si Kievul.

In mijlocul asezarii se inalta cladirea unei bisericute care se pare ca a dat si numele actual al popinei.

Viata avea sa continue pe popina pana catre sfarsitul sec. al XII-lea.

Locatia altarului din fosta bisericuta

Fosta intrare in bisericuta