Orasul Alba Iulia - scurt istoric

Oraşul a fost un important centru politic, economic şi social, numit Apulon pe vremea Dacilor, fiind menţionat de geograful grec Ptolemeu. După ce partea sudică a of Daciei a devenit provincie a Imperiului Roman, capitala districtului Dacia Apulensis a fost stabilită aici, iar oraşul a căpătat denumirea de Apulum. Apulum a fost unul dintre marile centre din Dacia Romană şi stabilimentul Legiunii XIII Gemina.

În secolul IX, oraşul a fost menţionat sub numele de Bălgrad ("Cetatea Albă"). Opera "Gesta Hungarorum" ("Gesturile Ungurilor") menţionează un conducător Gyula (Geula, Jula) ce a descoperit oraşul şi l-a făcut capitală a regatului în timpul secolului X. În timpul stabilirii Episcopiei Catolice în Transilvania, după ce Ştefan I al Ungariei a adoptat Catolicismul, prima catedrală a fost construită în secolul XI. Catedrala catolică din prezent a fost construită în secolele XII - XIII.

În 1442 Ioan Huniad, Voievod al Transilvaniei, a folosit cetatea pentru a pregăti o mare bătălie împotriva Imperiului Otoman. Cetatea a fost lărgită în timpul acestei perioade şi a servit drept loc veci al lui Huniad după moartea sa.

Ca "Gyulafehérvár" (Cetatea albă a lui Gyula), Alba Iulia a devenit capitala Principatului Transilvaniei în 1541, statut ce a rămas până în 1690.În timpul conducerii Prinţului Gabriel Bethlen, oraşul a atins un punct înalt în istoria sa culturală, cu înfiinţarea unei academii academy. Alte momente importante în dezvoltarea oraşului au fost crearea Bibleotecii Batthyanaeum în secolul XVIII, şi a căii ferate în secolul XIX.

În noiembrie 1599, Mihai Viteazul, Voievod al Valahiei, a intrat în Alba Iulia în urma victoriei dii bătălia de la Şelimbăr şi a devenit guvernator de Transilvania. În 1600 Mihai Viteazul a câştigat controlul Moldovei, unificând cele trei principate sub conducerea sa până în 1601, la asasinarea sa de către agenţii generalului Giorgio Basta. Realizarea făcută de Mihai are o semnificaţie istorică pentru români, reprezentând prima unificare a celor trei ţări româneşti ale Valahiei, Moldovei şi a Transilvaniei.

Cetatea ce poate fi admirată în zilele noastre a fost ridicată între anii 1714-1738, fiind considerată cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip Vauban din România.

În 1918, mii de români (numărul exact este disputat între istoricii românian şi maghiari), reprezentanţi ai saxonilor transilvăneni şi alte minorităţi din transilvania, s-au adunat la Alba Iulia în 1 decembrie, acum comemorată ca Zi Naţională (după comunism), să audă proclamarea unirii Transilvaniei cu România. În 1922, Ferdinand a fost încoronat simbolic rege al României la Alba Iulia, ca un act asemănător cu cel al lui Mihai Viteazul.

Sursa

Cetatea saseasca Harman

Biserica-cetate din Harman a fost construita in stil romanic in secolul al XIII-lea, cand locuitorii au construit o biserica inconjurata de ziduri, dupa modelul fortaretelor saxone din aceasta zona. Zidul de incinta al cetatii are o forma ovala, asemanatoare cu cea de la biserica evanghelica din Prejmer, fiind inalt de 12 metri, gros de 2 metri si intarit cu sapte turnuri de aparare, dintre care unele dotate cu orificii pentru turnarea de smoala topita asupra asediatorilor.
In interiorul bisericii se pastreaza si astazi bancile de lemn realizate in secolul al XVI-lea. Orga si altarul au fost renovate ulterior, datorita contributiei regelui polonez Carol al XII-lea. Masivul turn din partea de vest a fost construit in secolul al XIV-lea.
Astazi cetatea este muzeu si este inclusa in itinerariul turistilor ce viziteaza zona.

Sursa

Interiorul bisericii

Orga si covoare din secolul XV-XVI

In curtea fortificatiei de la Harman

Orasul Campina

Campina

Localitatea a fost mentionata documentar în anul 1503, iar in 1593 apare consemnata ca punct de vama pe drumul spre Transilvania. In 1663 devine targ, iar în 1864 este ridicata la rangul de oras. In 1890, la Campina se ridica prima schela petroliera din tara, iar în 1895 se construieste rafinaria ,,Fabrica Noua", pe atunci cea mai mare din Europa. In 1994 orasul Campina a fost declarat municipiu. Localitatea, cu statut de targ în 1663, se dezvolta treptat, beneficiind în 1791 de prima amenajare a drumului pe Valea Prahovei, datorita trupelor austriece.

Municipiul Campina este situat în zona colinara, ca un avanpost al subcarpatilor înaintea campiei, la cca. 1 km de confluenta raului Prahova cu Doftana, pe malul stang al Prahovei. Terasa Campinei, care domina cu 40-45 m vaile celor trei rauri care o delimiteaza, este modelata de o serie de dealuri, care au transformat-o într-o depresiune ferita de vanturile puternice ce bat în campie. Dealurile care înconjoara orasul au înaltimi medii de 600 m si un aspect ce alterneaza între colinar si fragmentat.

Obiective turistice in orasul Campina:

* Biserica "de la Han", numită şi "Biserica de la Brazi", construită în 1883 de Sfântul Colnic de la Cernica, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Este cea mai veche clădire din Câmpina.

* Capela "Hernea", construită în stil baroc în memoria pionierului petrolului câmpinean, Dumitru Hernea.

* Castelul Iulia Hasdeu, creaţia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, construit în memoria fiicei sale, Iulia Hasdeu (numit şi "Castelul Magului de la Câmpina"), care, alături de cavoul Iuliei Haşdeu din Cimitirul Bellu din Bucureşti, reprezintă una dintre construcţiile unicat realizate aproape exclusiv pe baza informaţiilor şi planurilor transmise de către Iulia (din "lumea de dincolo") în cadrul şedinţelor de spiritism organizate de tatăl său. Aici a scris B. P. Haşdeu lucrarea de esoterism Sic Cogito ("aşa gândesc!") şi tot aici a realizat primele experienţe de psihofotografie.

* Muzeul Nicolae Grigorescu, amenajat în fosta locuinţă a pictorului Nicolae Grigorescu.

* Şcoala Domnească;

* Locuinţa orăşenească dezvoltată – Vila Ştefănescu (Casa cu Grifoni);

* Fostul sediu al Primăriei Municipiului Câmpina.

Castelul Iulia Hasdeu

Castelul Iulia Hasdeu

Este cunoscut sub denumirea populară de "Templul Spiritului". La 97 de kilometri spre nord de Bucureşti, în Câmpina, scriitorul şi istoricul român Bogdan Petriceicu Hasdeu a construit între 1893 şi 1896 palatul pe care l-a dedicat memoriei fiicei sale. . Deasupra intrării principale se găseşte inscripţia "E pur si muove". Numele Iuliei Hasdeu stă gravat pe fiecare dintre cele două scaune din piatră din faţa castelului, iar în mijlocul clădirii se află o sculptură din lemn pictat a lui Isus Cristos, realizată de artistul francez Casciani. În spatele ei, este aşezat bustul Iuliei Hasdeu.

Detaliu din fata castelului

Viaţa Iuliei Hasdeu a fost, încă din primii ani, una extraordinară. „La vârsta de 2 ani şi jumătate ştia deja puţină franceză şi germană”. La 4 ani învăţase să scrie şi să citească, iar la 8 ani neîmpliniţi a absolvit şcoala primară. Tot din această perioadă datează şi primele scrieri literare ale Iuliei. Ca şi cum acest lucru ar fi fost normal pentru vârsta ei, la 11 ani Iulia Hasdeu a absolvit gimnaziul Sf. Sava din Bucureşti, precum şi Conservatorul, secţia Pian şi Canto. Un an mai târziu, Iulia va pleca la Paris împreună cu mama sa. Despărţiţi de distanţă, B.P. Hasdeu şi fiica sa vor fi aproape unul de celălalt prin intermediul scrisorilor. Tatăl îşi îndeamnă fiica să studieze asiduu şi, rămas în ţară, depune eforturi extraordinare pentru a-i asigura condiţiile de studiu. În 1886, Iulia se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii Sorbona din Paris. Îşi stabileşte chiar şi tema lucrării de doctorat, pe care plănuia să o susţină la vârsta de 20 de ani, şi anume „Filosofia populară la Români“.

Iulia Hasdeu

Curând însă un destin necruţător avea să îl despartă pe B.P. Hasdeu de fiica sa. La începutul anului 1888, sănătatea Iuliei este marcată de primele semne ale unei necruţătoare boli, ftizia. Disperat, cărturarul va începe o goană nebună în sudul Franţei, în Italia şi în Elveţia, ducându-şi fiica la aer curat, pentru a o salva. Toate încercările sale sunt însă zadarnice. În vara anului 1888, Hasdeu îşi aduce fiica bolnavă înapoi în ţară. După o scurtă perioadă în care i-a vizitat pe toţi doctorii Capitalei, Iulia Hasdeu este dusă la Mânăstirea Agapia. În luna august a aceluiaşi an, nefericitul tată îşi aduce copila acasă, ultimele speranţe ale acestuia îndreptându-se către divinitate. Dar minunea pe care o aştepta Hasdeu nu soseşte, iar pe 29 septembrie 1889, în vârstă de abia de 19 ani, Iulia se stinge din viaţă.

Iulia Hasdeu, 29 septembrie 1888

După dispariţia prematură a preaiubitei sale fiice, marele cărturar îşi va canaliza întreaga energie într-o singură direcţie: spiritismul. Ani buni după moartea Iuliei, cei doi, tatăl şi fiica, se vor întâlni regulat în castelul de la Câmpina, în timpul şedinţelor de spiritism. De altfel, chiar şi acest castel construit de Hasdeu, gândit ca un templu închinat fiicei sale, a fost înălţat întocmai după planurile transmise de Iulia din lumea de dincolo. O însemnare a cărturarului pe un manuscris spiritist, scrisă cu cerneală neagră şi păstrată nealterată peste timp, stă mărturie acestui fapt: „Acest castel s-a zidit între anii 1894 şi 1896, planul fiind dat de spiritul Iuliei [...]“.

Vizitatorii pot admira mobilierul, obiectele familiei Hasdeu, fotografii si documente originale, manuscrise, editii princeps ale cartilor savantului, colectii de reviste conduse de marele filolog ori la care acesta a colaborat, tablouri semnate de Nicolae Grigorescu, Sava Hentia, G. D. Mirea, Diogene Maillart.

Masa de lucru a Iuliei Hasdeu